- locváce
- adj. invar.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
locváce
Look at other dictionaries:
locvace — LOCVÁCE adj. invar. (livr.) Care vorbeşte mult; vorbăreţ, limbut, guraliv. – Din fr. loquace, lat. loquax, acis. Trimis de Iris, 20.05.2004. Sursa: DEX 98 Locvace ≠ taciturn Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime LOCVÁCE s … Dicționar Român
volubil — VOLÚBIL, Ă, volubili, e, adj. 1. Care are uşurinţă şi rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător şi rapid; fluent, curgător, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante)… … Dicționar Român
locvacitate — LOCVACITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea, pornirea, obişnuinţa de a fi locvace; limbuţie. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, atis. Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX 98 LOCVACITÁTE s. v. flecăreală, flecărie, flecă rire, flecărit,… … Dicționar Român
flecar — FLECÁR, Ă, flecari, e, s.m. şi f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Flecar ≠ morocănos, taciturn, tăcut, ursuz… … Dicționar Român
limbut — LIMBÚT, Ă, limbuţi, te, adj., s.m. şi f. (Om) care vorbeşte mult (şi fără rost); vorbăreţ, guraliv, flecar, locvace. – lat. linguutus (după limbă). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Limbut ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut,… … Dicționar Român
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român
